17 mai 1995, primul roman pe Everest
“Pe data de 17 mai 1995, Ticu Lacatusu stabileste o premiera romaneasca absoluta – reuseste sa devina primul roman care a cucerit cel mai inalt varf din lume: Everest (8848 m), ruta nordica (North Ridge/NE Ridge).
Din echipa internationala condusa de Russell Brice (Noua Zeelanda) au facut parte alpinisti din: Romania, Noua Zeelanda, Franta, canada, Finlanda si Nepal. Ticu Lacatusu a fost singurul alpinist din echipa internationala care a atins varful.
Din expeditie a mai facut parte o echipa de filmare din care a ajuns pe varf australianul Greg Child, in data de 25 mai, impreuna cu doi serpasi si cu oxigen artificial, si celebra scotianca Alison Hargreaves care a reusit premiera feminina fara oxigen artificial si fara sprijinul serpasilor.” (sursa)
La doi ani distanta – in 1997 – Razvan, un membru al familiei, a incercat acelasi lucru; var cu taica-miu. Iubea muntele, il admiram pentru asta. Omul facea ce iubea. Stateam zeci de minute si-l ascultam cum povestea. Nu intelegeam ce spune, dar era captivant, punea pasiune in fiecare cuvant pe care-l scotea. Nu mi-l aduc aminte foarte bine, dar absolut de fiecare data cand aud numele lui ma cuprinde un sentiment de mandrie.
A plecat cu un grup de 10-15 oameni. Batea un vant ucigator. Lesinuri, degeraturi si povesti pe care oamenii erau recunoscatori ca le pot relata. Dupa experienta de atunci, unii s-au lasat.
Din tot grupul, doar doi oameni au plecat spre varf. Razvan si prietenul lui cel mai bun. Doi inconstienti, cum ar putea spune unii. S-au consultat si au ajuns la concluzia ca sunt prea aproape. Alta sansa nu mai aveau. Au plecat. Si cam aia a fost ultima oara cand am auzit de el. A fost o avalansa, au plecat sa-i caute, dar muntele este ranchiunos.
O data mori. Macar sa o faci facand ce-ti place.
PS: v-as indemna sa dati povestea mai departe, prea e o stire ignorata astazi.
Discutii romantice
Discutie de cuplu, subsemnatul si Rovena:
Luca: de fiecare daca cand cineva spune “bautura“, eu completez, simt nevoia sa zic “si femei”
Rovena: ca-n melodie
Luca: ca-n balarie
Rovena: pentru toti “bajetii tai”
Luca: mergem la fomei
Rovena: ca o turma de zmei
Luca: derbedei
Debordez de inteligenta
Sunt zile in care pur si simplu debordez de inteligenta.
De exemplu, ieri am scapat, pe rand, un pahar, un post-it, o carte, iar ca declaratie de forta am scapat si o cana plus un 3in1; astea din urma in interval de 20 secunde.
Lucruri marunte. Neatentie, ai zice. Eu ii zic stangacie, tot o dovada de prostie.
Tot ieri mi-am facut si un nou abonament de metrou. Astazi il scot pe cel vechi, il bag in aparat, nu mai mergea, il scot pe cel nou, il bag, trec, ceva-mi atrage atentia, imi revin, bag o cartela in portofel, alta in mana.
Urc in metrou si ma apuc sa rup banda magnetica. Imi place, e scolaresc. Ma distrez ca un copilandru special, apoi intorc cartela. Moment in care fratele vostru isi da seama ca a rupt cartela buna. Aia noua.
Ca sa ma revansez, maine o sa scriu un text interesant. De advertising. Pentru posteritate. Un subiect pe care nu l-a mai abordat mai nimeni din Romania.
A lasa mancarea neprotejata
Imi povestea un prieten:
V.: zilele astea avem vizita de la client, o tipa simpatica din US
V.: ieri ne-a servit cu prajituri…
V.: azi vin la munca si vad in acelasi loc ca si ieri platou cu apa minerale, cutii de cola, biscuiti, cafea
V.: si dau sa iau si eu sa iau un biscuit
V.: din fundul salii sare femeia de serviciu la mine
V.: NU MANCA DIN PROTOCOL!!!
Este de inteles, totul pana la protocol.
Reclamele Profi
Oare cand ne dam seama ca exista totusi o linie?
Profi s-a repozitionat pe piata de retail autohtona si a devenit o retea de magazine de proximitate. Pâna aici toate bune si frumoase. Dar au scos si doua spoturi.
Daca in prima zi de la aparitia primului spot tot online-ul vuia ca nicio agentie nu recunostea ca ar fi facut acest monstrulet vizual, am fi sperat ca pana acum, la peste trei luni de la aparitie, cineva si-ar lua inima in dinti si l-ar revendica.
Cinema Edu – educatie cinematografica
Imi place sa-mi pierd timpul cu un film bun. Ca vad si foarte multe prostii, nu-i vina nimanui.
Poate ati observat, poate nu, dar in partea dreapta a blogului a aparut un banner. Acum vreo doua zile, o colega de la master imi facea cunostinta cu proiectul in care este implicata de ceva timp. Se numeste Cinema Edu si este, pe scurt, dupa cum le place chiar lor sa zica, un “Proiect de educatie cinematografica si vizuala“.
Pe lung:
Plecam si noi din tara?
Stiu oameni care au deja bagajul facut sa plece. Ca nu prea fac ei nimic pentru asta, e altceva. Stiti bancul:
Un om se ruga Divinitatii: “Da Doamne sa castig la Loto, Da Doamne”. Azi o rugaciune, saptamâna viitoare alta, peste doua saptamâni înca una si tot asa. La un moment dat Domnul reactioneaza exasperat:”pai joaca, ma, si tu o data la Loto ca sa poti spera sa câstigi.”
Nu-mi dau seama daca as pleca. Nu pot decat sa le apreciez curajul alora care se duc. Daca as incerca sa fac pasul asta si m-ar chema cineva afara sa lucrez, as fi intr-o dilema al carui raspuns, oricare ar fi acela, sigur m-ar face sa regret.
Apelati cu incredere 112
Acum cateva seri gateam ceva (cartofi taranesti, la tuci, cu piept de pui si maioneza cu usturoi de casa; ah, si o salata cu ridichi, “asezonate” cu o sticla de vin rosu; asta daca tineti neaparat sa stiti; acum ma astept sa sara Matei si Diana sa-mi spuna ca trebuia vin alb sau ca nu am folosit asezonate cum trebuie).
Revenind. Aud tipete. El: “Te omor, va omor pe toti.” Omul clacase, nu mai stia ce sa zica. Nu injura, nu zicea nimic altceva. Doar: ”Te omor, va omor pe toti” cu accent pe ”Va omor pe toti.”
Intr-un apartament relativ mic pentru numarul de oameni, stau: el, maica-sa, sotia, sora, cumnatul si nepoata. Doua femei tipau, tigai aruncate, oale pe jos, cineva impins in geam, indivitul tipa ce v-am zis mai sus, copilul tipa peste toti.
Box office #34
1. The Tower Heist – mult mai bun decat alte filme Ben Stiller, dar slab. Are cateva glume bune, insa are si faze pornite prea brusc. Plus lalaielile stupide. A trecut ceva timp de la ultimul film de comedie bun pe care l-am vazut. Cer propuneri 
2. The River – serial nou. Horror. Exceptand faptul ca e putin absurd ca omuletii de acolo nu fug lasand haul in urma, are monstruleti simpatici si intrigi decente. Putini actori cunoscuti, dupa fata.
3. Machine Gun Preacher – ba bun, ba prost. Butler nu a fost o alegere fericita pentru film. Nici afisul de prezentare. Prea a aparut in acelasi timp cu Kony.
4. A Clockwork Orange – colosal. O minunatie de film. De la coloana sonora, la dialog, la scenariu. A intrat in top 5 al preferintelor. Stanley Kubrick era gingas de bolnav.
5. Sherlock Holmes 2 – mai slab ca primul, dar are cateva scene captivante. Se termina ca-n carte. Oarecum.
Da, iar poza din stanga nu are nicio treaba. Mi-am adus aminte de ea.
Ieri nu a fost o zi buna
Zau. Multi pot confirma. Ma rog, cati doar prin non prezenta.
In primul rand, a inceput de ieri sa cada cate-un elicopter, acum a stat. Dap, a picat. Nu am urmarit atent, dar parca am auzit aseara ca ar fi murit vreo 5 oameni.
Nici nu s-au racit bine… hai sa nu mai fim cinici: nici nu s-a racit stirea bine, ca un alt avion a intrat in trepidatii si a fost nevoit sa aterizeze mai fortat decat de obicei.
Ascultati The Killers? Unul dintre membrii grupului a luat numele prea in serios si si-a introdus un obiect metalic in cap. Un glont.
Pe langa toate astea, cutremurul de 4,1 grade parca nici nu a fost simtit.
Noua melodie Junky
Imi placeau (Grasu, Junky, Maximilian, Guess Who), dar cred ca o sa raman pe melodiile vechi. Noul stil nu prea e de mine, desi vad ca este din ce in ce mai apreciat. S-au miscat bine baietii, ma bucur ca dupa atatia ani de munca (si au ceva ani, multi) au reusit sa traiasca din muzica. Nu le-a fost usor.
Nimeni nu se asteapta de la artisti sa revolutioneze industria cu fiecare melodie. Dar ultima melodie, adica ASTA, mi se pare o copie reproducere neserioasa dupa doua melodii: Crazy Rap a lui Afroman si O chema… a celor de la Parazitii.
Cred ca o sa prinda, o sa ramana putin prin limbaj chestia cu “Cica, cica”. Si-au atins scopul.
Box office #33
1. Ghost Rider Spirit of Vengeance – putea sa fie mai prost doar daca juca si Ryan Gosling in el. Primul chiar mi-a placut, cum il prind pe HBO, cum ma priponesc langa TV. Dar asta este o jignire barosana. Porcarie sinistra.
2. Anonymous – simpatic, mi-a placut, dar nu m-a dat pe spate; parca putin cam lung. Plictisitor pe la 60% din film, dar isi revine.
3. Kapitalism Our Improved Formula - nu spune nimic wow, dar e misto de urmarit; cu tot cu scopul nesincer din spate.
4. Masterchef – nu ma uit la show-uri romanesti, dar asta e chiar misto. Nu-mi dau inca seama cine o sa castige, dar banuiesc ca nu o sa fie o femeie. Nu, nu sunt misogin, doar ca multi ar fi foarte dezamagiti. Si nu ar fi un final dorit.
5. Las Fierbinti – primul episod a rupt. Al doilea a fost mai slab. Al treilea a fost iar bunicel. Si tot asa. Imi place. ProTv stie.
6. Nasa – romanesc, tradus, cum altfel, “The Godmother”. Actori maricei. Dar mereu aceiasi. Adica noi avem 20 de actori, iar aia sunt in toate filmele. Am ras de cateva ori. Smiley e popa. Velea e scarbos. Mi-a placut engleza lui Razvan Vasilescu. Iar blonda e frumusica. Final brusc, slab.
