Nea Mircea de la sifonarie

Cand eram mic, ma trimitea maica-mea sa umplu sifoanele. Nu-mi displacea, mai ales ca de fiecare data ma intorceam cu un covrig sau ceva.

De fiecare data era un nene la sifonarie. Eu ii ziceam Nea Mircea; nu stiu cum il chema, exagerand putin, cred ca nimeni nu-i stia numele real. Omul ala nu avea concediu. De fiecare data era acolo, sa umple sifoanele.

Dupa ceva vreme, sifonaria a fost desfiintata, iar Nea Mircea a disparut.

Ieri, cand am fost sa cumpar paine, l-am revazut. Vindea paine. Mai batran, mai slab, mai chel. Dar era Nea Mircea. La fel de politicos; era printre putinii adulti care-mi raspundeau la “Buna ziua” si “Multumesc.”

In rest, neschimbat.

 

Leave a Reply